Institutii de invatamant

   
 


 

 

Despre ...

Asezare geografica

Istorie

Evolutie paleogeografica

Relieful

Tectonica

Resurse naturale

Clima

Apele

Vegetatia

Fauna

Transporturi

Institutii de invatamant

Sanatate

Religie

Administratia

Monumente istorice

Declaratii de avere 2009

Declarații de interese 2009

imagini

 


     
 

Legea instrucţiunii publice aprobată în martie 1864, în Camera Deputaţilor, promulgată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 52 noiembrie 1864, este legea şcolară a statului naţional român care instaurează principiile democratice ale obligativităţii şi gratuităţii învăţămîntului primar. În urma aprobării acestei legi în anul 1865, în judeţul Neamţ, au fost înfiinţate 62 scoli, printre aceste şcoli numărându-se şi Şcoala Păstrăveni.
Şcoala din localitatea Păstrăveni are un început tocmai de prin anul 1841-1842, cînd Iorgu Sturza a adus un dascăl la curtea lui, un oarecare Posdelcă – probabil de origine greacă. Acesta a fost izgonit de la curte de către urmaşii lui Iorgu Sturza şi atunci el s-a stabilit în sat deschizînd o şcoală în casa preotului Gheorghe, pentru băieţii mai răsăriţi. Nu se ştie cît a stat Posdelcă aici, dar din foştii lui elevi mai trăia în 1930-1931, bătrânul C. Baba, în virstă de 104 ani.

În anul 1870 s-a înfiinţat şcoala oficială care funcţiona într-o fostă cârciumă. Documente nu se găsesc în arhiva şcolii, deoarece s-au pierdut sau au fost arse într-un incendiu. Abia în anul 1885 se pomeneşte într-un proces verbal de inspecţie, făcut de primarul comunei, Gh. Simionescu, asistat de preotul Gh. Vasiliu, din care rezultă că la acea dată funcţiona ca învăţător Leon Imbru. Cu acel prilej s-a constatat şi frecvenţa şcolarilor clasa I – 29 din 37 înscrişi, clasa a II a – 5.
Înainte de Leon Imbru a mai funcţionat ca învăţător şi C. Nicolau, seminarist, care a activat mai intens după cum rezultă din procesele verbale de inspectie. După aceştia au urmat: Gh. Simionescu, titular (1890-1892), trecut în învăţămîntul urban la Bucureşti, fost inspector şcolar, un dascăl foarte energic, capabil şi activ. A murit la Piatra Neamţ, pe cînd inspecta o şcoală din acest oraş. Au urmat: Gh. Livezeanu (1892-1895), D. Alexandrescu (1895-1896), V. Oşoianu (1896-1928), un dascăl mediocru, Gh. Braşoveanu (1911-1918), unul din cei mai buni învăţători ce I-a avut şcoala, toţi aceştia fiind titulari.
Pe 1 septembrie 1919 a fost numit Gh. Savinescu, care se găsea şi în 1934-1935, învăţător de gradul I şi director, un demn urmaş a lui Gh. Braşoveanu. În celelalte posturi au funcţionat: V. Precupanu, învăţător definitiv, Mihai Braşoveanu (1928), numit a doua oară pe 1 ianuarie 1934, după luarea examenului de definitivat, Elvira Turca, învăţător definitiv de la 1929 şi Ana Munteanu, învătător de gradulI de la 1932. Şcoala avea în anul 1934-1935 un număr de 225 de elevi înscrişi, din care frecventau 187 în clasele I-VI, înainte de 1931 frecventau şi clasele V-VII, şcoala dînd absolvenţi cu 7 clase.
De la această şcoală s-au ridicat peste 40 de absolvenţi din care 40 au iesit învăţători, în frunte cu C. Stan, institutor şi director în Tg. Neamţ, fost inspector general, publicist autor de manuale şcolare, apoi trei preoţi, un profesor I. Atanasiu, şase ofişeri, un medic s.a.
Pînă în 1887, şcoala a funcţionat prin diverse case mici, dărăpănate, cu lut pe jos. Între 1887-1889, primăria a construit un local propriu, cu o sală şi două camere de locuit, parte din material (cărămida) a fost obţinut din dărîmarea unei velniţe de la curte, iar terenul a fost donat de popa Gheorghe. Prin anul 1905-1906, i s-a mai adăugat două camere şi un acoperiş de şindrilă. Acest local servea şi în 1934-1935, după ce, prin străduinţa directorului Gh. Savinescu a fost renovat în 1932 cu ajutoare de la Casa Şcoalelor şi de la comună.
            După anul 1950 s-a pus problema construirii unor localuri de şcoală care să corespundă cerinţelor învăţământului întrucât numărul de copi a crescut şi se generalizase învăţământul obligatoriu de 7 ani. Prin contribuţia locuitorilor comunei a fost construit un local de şcoala compus din 7 săli de clasă şi anexe, dat în folosinţă în jurul anului 1955.
Prin măsurile stabilite ulterior privind generalizarea învăţământului de 10 ani, acestui local de şcoală i s-a adăugat o anexa cu etaj cuprinzând 5 săli de clasă şi un atelier şcoală unde împreună cu celelalte spaţii existente se poate desfăşura astăzi în condiţii bune întreaga activitate din învăţământul satului Păstrăveni.
Şcoala din satul Rădeni a fost înfiinţată în preajma anului 1892, prin stăruinţa preotului V. Hizan, care a fost şi primul învăţător, predînd la 20 de elevi din clasele I şi II. După el a venit P. Grinţescu, suplinitor, şi apoi Mihai Turcu, învăţător definitiv (1900-1943).. în celelalte posturi au funcţionat Laurenţiu Turcu, Ana Savinescu, Victor Manolescu, toţi titulari (1920-1934), apoi Octav M. Turcu directorul şcolii numit aici în 1928 şi Aurora Hizan titulară, numită în 1930. Pînă în anul 1908, cursurile s-au ţinut în case închiriate, an în care s-a construit un local propriu de şcoală din cărămidă, cu două săli de clasă, din fondul “ Stroescu”. În satul Rădeni construcţia celor două localuri de şcoală pentru învăţământul primar şi gimnazial a fost finalizată în perioada 1960-1965 adăugândui-se după 1970 şcolii gimnaziale încă 2 săli destinate învăţământului preşcolar, în prezent aceste instituţii putând oferi condiţii optime petru elevii din această localitate componentă a comunei.
În satul Lunca Moldovei a funcţionat în perioada interbelică şi funcţionează şi în prezent o şcoală cu învăţământ primar, vechiul local de şcoală fiind reparat adăugându-se o sală de festivităţi celor 2 săli de clasă existente în anul 1980.