Clima

   
 


 

 

Despre ...

Asezare geografica

Istorie

Evolutie paleogeografica

Relieful

Tectonica

Resurse naturale

Clima

Apele

Vegetatia

Fauna

Transporturi

Institutii de invatamant

Sanatate

Religie

Administratia

Monumente istorice

Declaratii de avere 2009

Declarații de interese 2009

imagini

 


     
 

Aşezat în partea de est a ţării, teritoriul comunei Păstrăveni are un climat temperat continental, asemănător în general cu cel al unităţii fizico-geografice majore din care face parte podişul Moldovei, dar cu unele aspecte locale. Aspectul actual al climei teritoriului studiat este rezultatul intercaţiunii factorilor climatogeni (radiativi, geografici şi dinamici).
 
Factorii climatici
     
Factorii radiativi
 
Dintre toţi factorii climatogeni deosebit de importantă este radiaţia solară, deoarece constituie sursa energetică care stă la baza tuturor fenomenelor meteorologice ce se produc la suprafaţa Scoarţei terestre. Aceasta prezintă modificări de la loc la loc în funcţie de unghiul de incidenţă sub care cad razele solare, care la rândul său este determinat de poziţia latitudinală a locului şi de înclinarea diferită a suprafeţei topografice.
Din analiza hărţilor întocmite la nivelul ţării sau judeţului Neamţ, rezultă că pe teritoriul comunei Păstrăveni radiaţia globală are valori medii de 115 kcal/cmp/an. Măsurătorile efectuate arată că valorile sale pot varia de la 0,003 cal/cmp/min (în funcţile de primăvară şi cele de la sfârşitul toamnei) până la 0,23 ... cmp/min în timpul solstiţiului de vară, când la ora 12 fluxul radiaţiei globale atinge la latitudinea comunei valoarea de l,06cal/cmp/minut.
În timpul anului variaţia radiaţiei solare globale este condiţionată în principal de mărimea zilei. Această situaţie permite creşterea radiaţiei incepând din ianuarie când are valori sub 3,5 Kcal/cm.p./lună şi până spre mijlocul verii (iulie), când depăşeşte 15 Kcal/cmp/lună. În a doua jumătate a anului urmează o scădere continuă începând din august până în decembrie-ianuarie, când durata mică a zilei (8 ore şi 30 de minute) ca şi marea frecvenţă a sistemelor noroase specifice stărilor barice ciclonale, reduc mult durata de strălucire a soarelui. În intimă legătură cu mersul radiaţiei globale este şi durata de strălucire a Soarelui care poate atinge valori medii anuale de 1900 - 2000 ore. Insolaţia, vara atinge valori de 1300-1400 ore, apoi începe să scadă odată cu micşorarea zilelor şi creşterea nebulozităţii, atingând în timpul iernii valori foarte scăzute, doar de 600-700 ore. Deci factorul radiativ este favorabil cultivării multiplelor soiuri de plante inclusiv a viţei de vie, asigurând condiţii optime coacerii acestora.
 
Factorii geografici
 
Cadrul natural introduce o diversificare în aspectul climatului, în special prin relief, suprafeţele acvatice, vegetaţie şi soluri. Relieful, prin aspectul său diferit (fragmentare şi altitudine mai mare în vestul teritoriului decât în est), determină o scădere a precipitaţiilor şi o creştere a temperaturii în acest sens. Orientarea generală a văilor impune o anumită diferenţiere în repartiţia radiaţiei globale în funcţie de expunere diferită a versantilor. Concludent este în acest sens cazul văii pârâului Rădeanca care are versantul drept orientat spre nord, ce este mai puţin supus insolaţiei decât cel stâng, care este orientat spre sud. Cu totul alta este situaţia văilor Moldovei şi Topoliţei care au un aspect simetric ce nu introduce diferenţe de ordin climatic între cei doi versanţi. Influenţa locală a reliefului se face şi prin intermediul valorii înclinării pantelor; astfel pe versanţii puternic înclinaţi (ca cei din vestul şi sudul satului Rădeni) unghiul sub care cad razele solare este mai mic decât cel format cu suprafeţele interfluvială din jumătatea estică, ceea ce reduce valoarea insolaţiei în vestul teritoriului. De asemenea, fragmentarea şi energia mai mare a reliefului în jumătatea vestică a regiunii studiate, favorizează inversiunii de temperatură, care în genere, introduc brumele, aduc îngheţul mai timpuriu toamna şi mai târziu primăvara, în această parte a teritoriului. Influienţa apelor locale este mai redusă şi în ansamblu, un rol ceva mai important revenind micilor bazine de acumulare din estul satului Lunca Moldovei şi zonelor umede. Căldura specifică şi conductibilitatca calorică mai mare la apă decât în zonele de uscat, determină o încălzire şi o răcire mai înceată a apei decât a uscatului, ceea ce duce la apariţia unui microclimat specific suprafeţelor acvatice. Covorul vegetal, influenţat considerabil de condiţiile climatice, exercită la rândul său o acţiune inversă de modificare a acestora şi, deşi limitată cel mai adesea la influenţă de ordin microclimatic şi topoclimatice, acţiunea inversă a vegetaţiei asupra climei este totuşi notabilă, mai ales când este vorba de pădure. Aceasta preia rolul de suprafaţă activă la nivelul căreia se produc cele mai intense schimbări de energie şi materie între scoarţa terestră şi atmosferă, modificând atât valorile cât şi regimurile diurne şi anuale ale diferitelor elemente meteorologice.
Solurile, prin valorile diferite ale albedoului au şi ele un rol în reţinerea energiei calorice în cantitate mai mare sau mai mică. Caracteristice pentru jumătatea estică a comunei sunt solurile cernoziomice, care prin culoarea lor mai închisă reţin o cantitate mai mare de energie calorică, faţă de jumătatea vestică, unde predomină solurile cenuşii care reflectă în proporţie mai mare energia solară.
           
Principalele elemente climatice
 
Temperatura aerului
 
Menţionăm că datele pentru acest capitol sunt preluate de la staţia meteorologică Roman, întrucât aceasta este situată ca şi comuna într-o zonă joasă, culoarul Moldova-Siret, în care se produc iarna frecvente inversiuni termice determinate de advecţia de aer rece scurgerea acestuia de pe versanţi precum şi prin răcirile radiaţive nocturne. La staţia meteorologică Târgu Neamţ, chiar dacă se află la doar 18 km distanţă, datorită adăpostului creat de culmea Pleşului parametrii climatici sunt mult diferiţi faţă de Roman.
Asfel, temperatura medie anuală este de 8,1 grade C faţă de 8,6 grade C la Roman, cantitatea de precipitaţii este de 630 mm/an faţă de 500mm/an la Roman iar vânturile dominante sunt cele de nord-vest, pe când la Roman dominante sunt cele de nord. Valorile temperaturii aerului şi regimul ei anual sunt determinate de un complex de factori, în care rolul principal îl are radiaţia solară şi circulaţia generală a atmosferei la care se adaugă şi particularităţile condiţiilor fizico-geografice regionale şi locale. Temperatura medie a aerului (calculată pentru perioada 1970-1994) este de 8,7 grade C.
Mersul temperaturii medii înregistrează unele mici variaţii în sens altitudinal, ea scade din sud-estul comunei unde altitudinea este de 255 m spre vestul teritoriului, unde relieful este mai înalt 430 m altitudine asolută. Peste media multianuală, cea mai sensibilă diferenţă s-a înregistrat în anul 1994, când temperatura medie a fost de 10,4 grade C.
Diferenţele de temperatură între lunile de vară nu depăşesc 1-2 grade Celsius iar între lunile de iarnă depăşesc 3 grade Celsius, între lunile anotimpurilor de tranziţie salturile în media temperaturii sunt mult mai mari de 6 - 7 grade Celsius.
Radiaţia solară, combinată favorabil cu circulaţia maselor de aer şi cu caracterele suprafeţei subiacente, permite realizarea unor temperaturi asolute extrem de mari. Temperatura maximă absolută s-a înregistrat în ziua de 17 august 1952 (+38,2 grade Celsius); această valoare s-a produs ca urmare a pătrunderii maselor de aer cald tropical. Timpul fiind senin şi solul uscat, prin mijlocirea acestuia din urmă temperatura aerului a ajuns la valoarea amintită. Temperatura minimă absolută s-a produs în urma invaziei unei mase de aer arctic foarte rece şi a avut valoarea de -33,20 grade Celsius pe data de 10 februarie 1954.
Din analiza valorilor maxime şi minime absolute rezultă o amplitudine absolută de 71,4 grade Celsius la Roman, care justifică apartenenţa climatică a teritoriului la climatul temperat continental.
În cadrul comunei Păstrăveni data mijlocie plurianuală la care temperatura depăşeşte 0 grade Celsius este 1 martie în perioada creşterii temperaturii iar în cea de scădere este de 4 decembrie. Data de 1 aprilie marchează începutul intervalului în care temperatura este mai mare de 5 grade Celsius iar cea de 24 noiembrie sfârşitul acesteia. Data medie a trecerii temperaturii medii zilnice mai mare cu egală cu 10 grade Celsius se produce la 21 aprilie şi durează până la octombrie.
O altă particularitate a regimului termic, cu utilitate practică mai ales pentru agricultură, o constituie frecvenţa anuală a zilelor în care temperatura aerului a atins sau depăşit anumite valori; de exemplu, numărul zilelor cu temperatură maximă mai mare sau egală cu 30 de grade Celsius (zile tropicale) se ridică la 30 şi se produc în intervalul aprilie-octombrie, prin continentalizarea maselor de aer cald în timpul insolaţiei puternice în zilele senine. Ele sunt caracteristice lunilor iulie-august când se înregistrează cea 70% din numărul cazurilor anuale.
Zile cu temperaturi mai mari sau egal cu 20 de grade Celsius se înregistrează în cazul advecţiei aerului cald tropical şi a celui asiatic continentalizat.
Îngheţul reprezintă o altă particularitate a regimului termic. El se produce în timpul când temperatura aerului coboară sub 0 grade Celsius. Numărul mediu al zilelor cu îngheţ este de 130, acest fenomen fiind caracteristic zilelor de iarnă, el poate apărea şi în anotimpurile de tranziţie. Data medie a primului îngheţ este de 11 octombrie iar a ultimului este de 21 aprilie. Îngheţul este posibil în urma efectelor radiative din nopţile senine şi liniştite sau prin advectia aerului rece; îngheţul este deosebit de puternic când cele două cauze acţionează concomitent iar efectul lor,poate fi dezastruos pentru vegetaţie.
 
Umezeala aerului
 
Alături de regimul temperaturii aerului, regimul umezelii şi precipitaţiilor constituie o caracteristică climatică dintre cele mai importante care au o influenţă asupra proceselor fizico-geografice şi imprimă un anumit aspect peisajului. Umezeala relativă a aerului este exprimată prin valoarea raportului dintre cantitatea de vapori de apă existenţi în atmosferă şi cea maximă corespunzătoare temperaturii. Valoarea medie este de 71%.
O caracteristica importantă a acestui indicator climatic este faptul că mersul său anual este invers cu mersul temperaturii aerului. Astfel, valorile maxime ale umezelii relative se realizează în decembrie 81%, minimul este atins în lunile de primăvară aprilie-mai 63%. Aceeaşi variaţie se poate urmări şi în mersul diurn a umezelii relative. Cele mai scăzute valori sunt între orele 14-16, când se înregistrează cele mai mari temperaturi din timpul zilei(iarna de 34 % la ora 14, vara 20% la aceeaşi oră). Valoarea maxima a umezelii relative se înregistrează spre dimineaţă dată cu producerea temperaturii minime diurne. Cunoaşterea mersului umezelii aerului are o importanţă deosebită, de oarece variaţiile zilnice, lunare şi anuale, cuplate cu variaţiile termice afectează viaţă organismelor vii.
 
Nebulozitatea
 
Când umezeala relativă ajunge la valori de 100%, orice nou aport de vapori de apă şi mai ales orice scădere a temperaturii duce la suprasaturarea aerului cu vapori şi începe condensarea acestora formându-se ceaţa şi norii, elemente care prin densitatea lor şi înălţimea la care se află influenţează bilanţul radiativ al suprafeţei active. Valoarea medie anuala a nebulozităţii este de 6,2. În timpul anului nebulozitatea medie lunară este minimă la sfârşitul verii şi maximă la începutul iernii în funcţie de frecvenţa anilor ciclonali şi a sistemelor frontale. Iarna, succesiunea fronturilor atmosferice degajate de frecvenţa mare a depresiunilor barice (caracterizate prin mişcare ascendentă a aerului) determină o nebulozitate ridicată cu valori peste 7. În timpul verii, creşterea temperaturii reduce posibilitatea de saturare a aerului cu vapori de apă şi ca urmare scade gradul de acoperire a cerului cu nori, sporind durata efectiva de strălucire a soarelui.
 
Precipitaţiile atmosferice
 
 
Ninsoarea este specifică intervalului de timp în care temperatura în stratul inferior al atmosferei, sub plafonul de nori, este negativă. Se înregistrează în medie 35 de zile de ninsoare pe an. Prima ninsoare se produce de obicei la începutul lunii noiembrie iar ultima zi cu ninsoare în medie se situază la sfârşitul lui martie. Intre aceste limite medii sunt cuprinse circa 135 de zile, timp în care pot apărea condiţii de căderea ninsorii, zăpada persistă circa 50 de zile în medie pe an, acoperid solul cu an strat de 10 - 15 cm. (în locuri adăpostite). La  începutul primăverii, zăpada se topeşte mai întâi pe şesuri. Pe dealurile Arşiţa, Rădeanu şi celelalte sectoare ale comunei care se apropie de 4oo de mm, precum şi pe versanţii cu orientare nordică zăpada se topeşte mai târziu cu 3-4 zile faţă de regiunile mai joase înconjurătoare.
În afara precipitaţiilor sub formă de ploaie şi zăpadă, prezintă importanţă din punct de vedere climatologic practic şi alte forme de precipitaţie sau sublimare a vaporilor de apă: lapoviţa, poleiul, chiciura ,grindina, ceaţa, roua şi bruma. Lapovita - precipitaţii sub formă   de ploaie în amestec cu zăpadă, are cea mai mare frecvenţa în anotimpurile de tranziţie. Chiciura si poleiul se formează din picăturile de apă suprarăcită care cad sub formă de ploaie sau burniţă şi îngheaţă la contactul cu suprafaţa rece a solului şi obiectelor. Numărul cel mai mare de zile cu polei este de 3-4. Aceste două fenomene hidrometeorologice pot provoca pagube în timp, îngreunează foarte mult circulaţia rutieră. Grindina reprezintă un fenomen hidrometeorologic cu efecte negative asupra vegetaţiei, faunei şi locuinţelor.
Aceste precipitaţii sunt date de norii de mare dezvoltare pe verticală formaţi în condiţiile unei cocnvecţii foarte intense sau ale unei perturbaţii frontale la fel de intense. De aceea, cel mai adesea se produce în rele de după amiază când se atinge intensitatea maximă a convecţiei. Deşi numărul anual de zile cu grindină nu este prea ridicat, efectele sale sunt resimţite din plin, când dimensiunile granulelor de gheaţă ca şi durata de manifestare sunt mari, exemplu grindina căzuta în iunie 2006 ce a distrus în întregime culturile din jumătatea nord-estică a comunei.
Ceaţa apare ca urmare a condensării vaporilor de apă, datorită advecţiei aerului cald şi umed peste suprafaţa rece a solului, datorită răcirii locale a aerului prin radiaţie ca urmare a evaporării intense de pe suprafeţele acvatice mai calde ca aerul sau în urma răcirii aerului în zonele frontale. Pe teritoriul comunei Păstrăveni în decursul anului, ceţurile sunt mai frecvente toamna şi iarna. Iarna este specifică ceaţa de evaporare când pătrund mase de aer rece deasupra suprafeţelor acvatice (respectiv râurile Moldova,Topoliţa, Rădeanca). Densitatea şi durata cea mai mare o are ceaţa de evaporaţie de deasupra râului Moldova, în decursul zilei aceasta fiind mai deasă, noaptea şi dimineaţa dispare treptat în timpul zilei, pentru ca spre seară să-şi facă din nou apariţia. Un alt tip de ceaţă este cea de advecţie, aceasta este determinată de circulaţia generală a atmosferei şi are drept cadru de răspândire întregul teritoriu al comunei, în zilele de iarnă, când peste solul sau zăpada rece pătrund mase de aer mai cald, care sunt nevoite să condenseze. Numărul mediu anual de zile cu ceaţă este de 40-45.
Roua se formează prin condensarea vaporilor de apa (existenţi la partea inferioară a atmosferei), pe suprafaţa activă răcită prin radiaţiile din timpul nopţilor senine şi liniştite din anotimpul cald. Acest fenomen spre deosebire de celelalte, are o importanţă deosebită în viaţa plantelor, mai ales în perioadele secetoase când aduce un aport considerabil de apă.
Bruma este un fenomen specific sezonului rece, toamna şi primăvara, dacă condiţiile meteo-sinoptice îi permit să se producă, bruma putându-se remarca prin efectele negative asuspra plantelor. Prima zi cu brumă se produce în cadrul teritoriului studiat între l octombrie şi 1 noiembrie şi apare mai intâi pe văile celor trei râuri. Ultima zi (cu brumă este situată în intervalul 21 martie –l mai, cea mai timpurie brumă înregistrându-se în intervalul 16 - 17 septenbrie 1956 iar cea mai târzie brumă între 11-22 mai   1952.
Căderea brumei fiind însoţită de îngheţ, provoacă stricăciuni plantelor, putând compromite recolta de fructe şi legume timpurii . Evapotranspiraţia potenţială prezintă o mare importanţă pentru cunoaşterea condiţiilor normale de dezvoltare a plantelor, ea crescând proporţional cu temperatura. Evapotranspiraţia potenţială anuală are valori de 571 mm/an, media anuală a acestui parametru climatic depăşeşte media anuală de precipitaţii care este de 501,0 mm/an.
Presiunea atmosferică reprezintă principalul factor genetic al mişcării aerului şi prin aceasta cauza multor schimhări neperiodice ale elementelor climatice. Regimul anual al acestui element este invers proporţional cu regimul temaperaturii aerului.
 
Dinamica atmosferei
 
Direcţiile predominante al vântului sunt în conformitate cu caracterul morfohigrafic al teritoriului. Calmul atmosferic înregistrează valori de 30,1 %, cu frecvenţa cea mai mare toamna, atunci când depăşesc cu 3 - 4 % media anuală şi frecvenţa cea mai mică primavara şi vara când coboară cu 3-4 % sub media anuală. Viteza vântului este direct condiţionată de valoarea gradienţilor barici care se dezvoltă între principalii centri de actiune atmosferică ce influienţează acest teritoriu. Cea mai mare viteză o au vânturile dinspre nord-vest (2,5-4,5 m/s) şi nord (12-3,5 m./s.) Vântul din direcţia vest şi est are viteze reduse (în medie sub 2,5 m/s) dar din celelalte direcţii au viteze intermediare (de 2 –3,5 m/s). Frecvenţa şi viteza cu care bate vântul în timpul anului se răsfrâng negativ asupra activităţii cotidiene a omului. Iarna vântul viscoleşte zapada, blocând căile rutiere sau dezgolind arăturile şi semănăturile. În acelaşi timp vântul constituie şi o sursa inepuizabilă de energie nevalorificată încă.
Deşi nu dispunem de măsurători meteorologice amănuntite pentru teritoriul comunei, considerăm că particularităţile morfohidrografice si biogeografice impun diferenţierea mai multor tipuri de microclimat.
 
Tipuri de microclimat
 
1. Microclimatul de luncă se caracterizează printr-o temperatură medie a aerului mai redusă şi prin umiditate mai ridicată. Inversiunile de temperatură destul de frecvente, mai ales iarna, primăvara şi toamna, fac ca temperatura să fie mai coborâtă decât zonele înconjurătoare mai înalte iar fenomenele hidrometeorologice să aibă o durată şi intensitate mai mare. Acestui tip de microclimat îi corespund: satul Lunca Moldovei lunca Topoliţei şi valea pârâului Rădeanca.
2. Microclimatul de terasă se caracterizează prin persistenţa mai redusă a stratului de zăpadă şi printr-un grad de însorire mai mare. Temperaturile sunt ceva mai ridicate în timpul iernii decât pe fundul văii iar ceaţa persistă o perioadă mai scurtă de timp.
3. Microclimatul de interfluviu corespunde suprafeţelor plane sau slab înclinate ce se menţin la altitudini absolute ce variază de la 340 la 430 metri. Specific acestor zone le sunt amplitudinile termice reduse. Temperatura aerului este în medie cu câteva zecimi de grad mai redusă decât în luncă, fiind mai ridicată doar în anotimpul rece sau în cazul aversiunilor termice din timpul nopţilor. Umezeala relativă este mai scăzută decât în cadrul luncilor iar preipitaţiile sub formă de ploaie şi ninsoare sunt mai bogate faţă de regiunile mai joase. Vânturile relativ puternice spulberă zăpada, producând pe alocuri dezvelirea solului şi îngheţarea seminţelor.
4. Microclimatul de versant însorit este specific versanţilor cu expunere sudică şi sud-estică, pe teritoriul comunei, preferaţi pentru culturi agricole şi livezi. Datorită insolaţiei puternice, temperatura medie zilnică şi anuală a aerului înregistrează valorile cele mai mari care la rândul lor activează o puternică dinamică locală a atmosferei.
5. Microclimatul de versanti slab însoriţi cuprinde versanţii cu expunere nord şi nord-estică. Datorită insolaţiei mai slabe şi temperaturii aerului şi a solului mai reduse şi poziţiei faţă de direcţia maselor de aer dominante, cantitatea de precipitaţii este mai mare. În cadrul acestuia putem deosebi un subtip de pădure dezvoltat în arealul ocupat de pădurea Rădeni. Aceasta se deosebeşte de celelalte microclimate analizate anterior prin aceea că valorile tuturor elementelor climatice depind într-un fel sau altul de coronamentul pădurii. Datorită adăpostului pe care-l creează perdeaua pădurii, temperatura aerului are un regim permanent moderat, umezeala relativă a aerului, mai ales în timpul existenţei frunzişului verde, înregistrează valori dintre cele mai ridicate, variind în general între 75-85%.
Cantitatea de precipitaţii este mai mare, la fel ca şi grosimea stratului de zăpadă şi persistenţa lui.
În concluzie, comuna Păstrăveni are un climat temperat-continental cu nuanţe proprii, determinate de aşezarea geografică în estul ţării.